Suntem ceea ce iubim, spunea Nichita…
Suntem ceea ce iubim.
“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…”
(Din volumul “O viziune a sentimentelor”, 1964, Nichita Stănescu)
Probabil din cauza asta, în fiecare parte a vieţii noastre, suntem diferiţi. Arătăm diferit, chiar! Simţim, gândim şi ne comportăm diferit. Dăm din cap, de multe ori, apropo de unul sau altul, atoateştiutori… “Nuuu, oamenii nu se schimbă”.
Greşit, oamenii se schimbă. Vizibil, chiar. Cotrobăiţi printre fotografiile voastre de acum 20, 10 si chiar de acum… 3 ani. Nu la semnele timpului uitaţi-vă, ci la expresia feţei. La ce spuneau ochii voştri atunci.
Ne schimbăm, în funcţie de cei pe care îi iubim. Suntem ceea ce iubim, ne place sau nu. Iar dacă nu iubim pe nimeni, atunci devenim amorfi.