Curăţenia de primăvară
Orice femeie “normală” ştie, sau chiar respectă, orarul ăsta de curăţenie – minimal aş spune – de primăvară (sau de Paşti) şi de Crăciun. La fel, cu ocazia primilor ghiocei, tot noi, femeile, ne simţim datoare cu un nou look. Perfect de acord şi cu asta. Am uitat, mai nou, la modă este şi detoxifierea…
Nu spun că detoxifierea nu ar fi ceva benefic, doar că remarc, destul de neliniştită, cum preferăm să înlocuim postul Paştelui, care e … greu de ţinut (“cine poate mânca, fără carne, doar legume şi fructe, aproape două luni?”), cu tot felul de cure de-a dreptul nebune, de te întrebi cum de mai trăiesc cei care se angajează în a mânca, luni la rândul, fie doar carne, ouă şi lactate, fie doar grâu încolţit şi alte cereale. Orice dietă citită pe internet pare mult mai eficientă decât ceea ce bunicii şi părinţii noştri au făcut dintotdeauna: să ţină de patru ori pe an post. Postul înseamnă tot detoxifiere, doar că îl chema aşa, mai bătrâneşte…
De ce îl sărbătorim pe “St. Valentine” în loc de Dragobetele românesc? De ce adoptăm toate influenţele străine în locul celor neaoşe? Pentru că aşa suntem noi românii: e mai gras viţelul vecinului… Ne caracterizează, ca neam, negarea valorilor noastre şi prosternarea la cele străine.
Revin la primăvară: cură de slăbire, tunsoare nouă, haine noi. Primăvara vine cu schimbare, neapărat. Pe scurt, ceea ce vă propun azi, acum şi aici, este să ne primenim “miezul”, chiar înainte de a ne curăţa casa, corpul, sau “coaja”, aşa cum îi zic eu.
Mintea… Inima… Sufletul… Gândurile…
Azi, îmi fac prima mea curăţenie de primăvară, în gânduri. Ele îmi ocupă, sigur, cea mai mare parte a timpului. Ele îmi paralizează, de multe ori, acţiunile, ideile şi proiectele. Gândurile neţinute în frâu ne creează bolile, ne formează corpul, aşa cum îl avem acum. Degeaba ne vopsim coaja şi îi luăm haine noi, dacă dinăuntru emoţiile, părerile de rău şi fricile ne rod încet, încet, zi de zi.
Nu toate gândurile mă supără, doar cele vechi, de astă vară, de astă toamnă, de astă iarnă, din toate multele ierni ale sufletului meu.
O să iau fiecare gând care mă sperie, sau care mă ţine în loc, o să-l scutur să văd dacă mai pot face ceva cu el, iar dacă nu, dacă doar stă acolo în vreun colţ de minte şi ocupă loc, afară cu el. Out you go!
O să caut toate ideile fixe care mă înţepenesc, toate convingerile greşite, părerile de rău şi vorbele nespuse din cauza fricii şi o să le fac pachet, la propriu, în mintea mea. Uşa minţii e larg deschisă, iar pachetul nu o să fie atât de mare încât să nu îl pot scoate afară…
Vezi, din cauza asta trebuie să faci curăţenie în gânduri în fiecare primăvară, ca să nu fie pachetul de aruncat prea mare şi să îţi rămână în casă…
Am scos tot, am reuşit, anul ăsta. Aerisesc bine, respir parcă mai uşor. Mă aşez la geam, bucuroasă de-a dreptul de reuşita mea.
Sunt în aşteptarea a orice va veni să mă surprindă în primăvara asta, a lui 2017.