Bestseller: Manual de mamă
Scriam acum ceva vreme, după o discutie-interviu cu o studentă care aduna material pentru o carte despre profesorii ei şi poveştile lor de viaţă, următorul text:
“Cel mai greu examen? Mă întreabă astăzi o studentă. De mamă. Ăsta-i cel mai greu. Nu ştii niciodată când eşti scos la tablă. Nu există să asculte pe altul din faţă. Sau de la altă literă de la catalog. Nu te anunţă când ai grila. Sau cum îi spun eu, teză. N-ai cum să repeţi înainte. Nu poţi copia. Nu ai de unde copia. Şi nici de suflat nu se poate. Rezultatele nu se afişează niciodată… doar uneori poţi fi lăudat. Îmbrăţişat. Aşteptat. Şi n-ai nevoie de mai mult, crede-mă”.
Dacă mă întreba cineva când eram mică, aşa cum sunt toate fetiţele întrebate, câţi copii vreau să am, răspundeam imediat, încruntată: nici-unul! Asta încă dinainte să îmi moară mama. Mult înainte, ca o premoniţie parcă pentru perioada ce avea să urmeze, în care am rămas cam în bătaia vântului, cu sufletul pustiit de o pierdere pe care nu aveam s-o înţeleg decât mult mai târziu.
Am crescut între timp şi ţin bine minte cât de mult îmi plăceau copiii. Ai prietenilor, despre ai mei iar nu putea fi vorba… o frică ancestrală era strecurată în mine, cum că dacă o să-i am nu o să ştiu să mă port cu ei, iar dacă o să ştiu să mă port, mai târziu s-a adăugat şi ideea că nu voi trăi să îi văd mari. Ultima parte e de înţeles, considering the circumstances.
Astăzi a împlinit 21 de ani. Nu-mi imaginez cum ar fi fără ea. Un execitiu fără sens, pentru că ar trebui să decupez părţi din mine, din amintirile mele. S-a născut într-o iarnă adevărată, cu zăpadă până la jumătatea geamului, în cămăruţa aceea mică şi supraîncălzita a maternităţii. Noi două şi moaşa care tot vocifera să nu o mai păzesc atât. Că nu e singurul bebeluş şi doar o mamă exagerată nu doarme când tocmai a născut…
Habar n-am dacă am ştiut s-o cresc bine. Nu ştiu nici dacă e fericită cu viaţa ei de până acum. “Toata lumea” ştie că adolescentii-tinerii, nu sunt niciodată fericiţi complet. Starea de nefericire şi nemulţumirea faţă de cum s-au desfăşurat lucrurile în viaţa lor e ca un coloid care îi îmbrăca şi de care se vor debarasa (în situaţia fericită în care reuşesc să înţeleagă că trebuie să lasa haina nefericirii, în jur de 40 de ani), după cum tocmai am spus-o, târziu…
Trăiesc însă cu bucuria că e fiinţa faţă de care nu am nici o reţinere. Împărtăşim o intimitate care ne aduce una către cealaltă de fiecare dată. Cu ea mă simt “acasa”. Am râs în anii ăştia, am plâns împreună, am călătorit, am făcut planuri, ne-am certat, ne-am împăcat. Toate astea fac parte din viaţa mea. Viaţa mea de mamă. Am înţeles târziu, de-abia acum, ca în orice fel de conflict apărut, cea care trebuie să aplaneze, cea care e datoare să restabilească ph-ul relaţiei, e mama. Sau tatăl.
Părinţii – ei sunt responsabili şi de la ei se aşteaptă să aducă armonia în familie. Dacă un copil e fericit, asta înseamnă că acolo e o mamă înţeleaptă şi iubitoare. Şi dacă a greşit copilul, tot mama trebuie să facă primul pas? Da. Tot mama.
Cele care am primit copii în viaţa noastră suntem alese de Dumnezeu să ne atingem cu grijă de sufletul lor. Doar că nu ne învaţă nimeni cum să ne purtăm atunci când vin in viata noastra copiii. Instinct matern – se vorbeşte mult despre el – unele mame il au din preaplin, altele doar urme fine. Aţi putea să fiţi de acord cu mine, ca el se şi educa de la un punct…
Mie, recunosc, mi-ar fi fost util (separat de cartea cu sfaturi pur medicale a doctorului Spock) un manual de mamă. Pentru copii de 3 ani supraenergici şi care număra îngeri pe crengi de copaci: Tiro, Firo, Piro, Siro, Sintu. Pentru fetiţe de 5 ani, când devin atente la fiecare cuvânt al tău. Manual de mamă pentru fete de 9 ani, când vor cerul şi luna laolaltă de ziua lor. Manual de mamă pentru copii de 14 ani…
Întrebaţi-vă copilul astăzi cum înţelege el iubirea. Întrebaţi-l când se simte iubit. Şi când se simte lipsit de dragostea vosatră. Vă rog, staţi de vorbă cu el. În toate zilele, mai ales în cele gri. Nu ocoliţi să-l întrebaţi ce-l doare, chiar dacă vă respinge azi. Rămâneţi la fel azi şi mâine şi cât de multe zile vă sunt lăsate împreună, nu vă închideţi în voi şi nu obosiţi să le daţi iubire. Dragostea topeşte orice carapace. Până şi una de adolescent.